Centrul istoric
Imaginea şi statutul de târguşor al localităţii Roşia Montană sunt susţinute de numărul mare al clădirilor cu destinaţie comercială păstrate în special în Piaţa Centrală şi zona adiacentă. Toate clădirile din Piaţa Centrală erau clădiri de tipul locuinţă cu spaţiu comercial, cu 2 niveluri, construite din piatră, mai rar din piatră şi lemn. Tot în jurul acesteia erau amplasate trei din cele cinci biserici ale aşezării (catolică, evanghelică şi unitariană).
Palatul Administrativ (1897) este un exemplu al arhitecturii tradiționale, de inspirație barocă. Aici au funcționat „Cășile Scaunului” iar apoi primăria. După un incendiu a mai fost utilizată ca brutărie sau spații de ateliere. În prezent nu este utilizată, iar renovarea ei a dus la pierderea ornamentelor și a formei originale a acoperișului.
În apropierea Pieței Centrale se află clădirea Casina, un monument istoric datat la 1880, ce avea grădină de vară, chioşc pentru orchestră şi ring de dans. Una dintre cele mai frumoase case, având pe fațade elemente decorative în stil baroc sub formă de scoici.
Şcoala maghiară (iniţial şcoală confesională), atestată în 1834, şi şcoala germană (1830) au funcţionat în apropierea Pieţei. Urmaşii coloniştilor austrieci s-au integrat repede în populaţia locală. Numele de rezonanţă germană a unor familii, câteva cuvinte uzuale, precum „mauer, şuster, ţimorman”, şi cuvintele ce denumesc instrumentele de minerit, amintesc de existenţa acestora.
Biserica Ortodoxă (1781)
Împreună cu cimitirul şi casa parohială, biserica este amplasată în proximitatea galeriei principale de acces „Sfânta Cruce”. Biserica este reprezentativă pentru arhitectura de cult tradițională a zonei datorită tipului de constructie biserică-sală. Biserica a fost construită de către minerul Mihailă Gritta, miner ce a mai ridicat șapte biserici și șapte școli confesionale în regiune.
Biserica Reformată (1848)
Se remarcă printr-o compoziție robustă, dominată de prezența unui turn scund, acoperit cu o șarpantă în stil baroc. Frumusețea acestei biserici este dată de elementele decorative ale fațadei, dar și de un mobilier de valoare istorică. Amplasată pe vechea Uliță Siciliana, biserica dovedește structura istorică multietnică şi plurireligioasă a localităţii.
Casa parohială reformată este un exemplu de clasicism în arhitectura localității. A avut mai multe utilizări de-a lungul vremii, precum spații comerciale sau locuință pentru farmacist. În prezent, deși este clasată ca monument istoric, clădirea este într-o stare puternică de degradare.
Biserica Unitariană (1796)
Biserica este aşezată pe o colină mică, sub masivul Cârnic, în apropierea bisericilor romano-catolice și reformate. Caracterizată printr-o arhitectură simplă, cu șarpantă barocă, Biserica Unitariană prezintă pe fațada turnului două plăci ce atestă vechimea monumentului. Biserica deține o mică orgă, operă a atelierului Tacacsi Ignaz din Târgu Mureş, datată la 1862. Este înconjurată de un mic cimitir cu morminte marcate fie cu obeliscuri, fie doar cu plăci de marmură. Casa parohială se gaseste în imediata vecinătate a bisericii, aceasta fiind înscrisă în Lista monumentelor istorice a județului Alba. Biserica Unitariană și casa parohială sunt în prezent într-un proces de restaurare de către Asociația Arhitectură. Restaurare. Arheologie (A.R.A.).
Biserica Greco-Catolică Adormirea Maicii Domnului (1741)
Amplasată izolat, în extremitatea vestică a satului, în zona Orlea, pe partea dreaptă al văii Roşiei, biserica este un element dominant al peisajului cultural al localităţii. Biserica a suferit din cauza ultimei reparații, când decorațiunea exterioară a fost aproape complet înlăturată, pierzându-se astfel forma inițială a zidăriilor masive de piatră acoperite de tencuială văruită. Elementul impunător al bisericii este turnul, cel mai înalt din Roșia Montană, având 53,3 m la vârful crucii. În prezent, biserica poartă numele lui Simion Balint, capelan și tribun. Biserica este înconjurată de un cimitir în care regăsim numeroase monumente din piatră cioplită monolit, obeliscuri și monumente funerare din marmură. Tot aici este îngropat și capelanul acesteia, Simion Balint. Casa parohială a fost construită mai târziu, la 1854, atestarea ei fiind făcută de plăcuța încastrată în fațada laterală. Biserica Greco-Catolică din Roșia Montană, monument istoric, reprezintă un edificiu foarte valoros din punct de vedere arhitectural și istoric.
Biserica Romano-Catolică Sf. Ladislau (1860)
Biserica romano-catolică este aşezată în nord-estul localităţii, sub masivul Cârnic, pe un deal ce separă cartierele Brazi şi Susaşi. Formează un grup cu biserica unitariană şi reformată, contribuind la sublinierea caracterului multietnic al localității. Este cea mai recentă biserică din Roșia Montană, fiind construită pe locul altei biserici catolice, atestată la 1783, dar distrusă în timpul revoluției de la 1848. Biserica este atipică atât prin dimensiuni cât și prin compoziție arhitecturală. În biserică se regăsesc o orgă și un orologiu. Orologiul a fost produs la 1885 de către Fabrica de ceasuri de turn a Curții Regale din Bavaria, tot aici fiind realizate și cele ale Bisericii Negre din Brașov, ori al Castelului Peleș. Biserica, monument istoric, se învecinează cu casa parohială, casa clopotarului, casa învățătorului și a cantorului. Cimitirul este înconjurat de o plantaţie de brazi şi e străbătut de alei pavate cu piatră de carieră. Mormintele sunt dispuse în grupuri, pe familii, şi sunt înconjurate de garduri din fier forjat. Ca însemne funerare se regăsesc cruci, obeliscuri şi destul de rar plăci funerare.
Muzeul Mineritului aurifer
Muzeul Mineritului aurifer din Roșia Montană cuprinde un sector de galerie romană, cu un profil specific (formă perfect trapezoidală), săpată în roci sedimentare cu dalta și ciocanul, care coboară în trepte, regăsind din loc in loc, lăcaşuri pentru aşezarea lămpilor de mină. La intrare se regăsesc însemnele după tabla cerată nr XVIII, descoperită în mina Ohaba-Sf. Simion, în anul 1854. Muzeul mai cuprinde o înstalație de șteampuri acționată hidraulic și instalații moderne de preparare a minereului, precum şi o expoziţie de fotografii ce surprind atât metode de extragere şi prelucrare a aurului, cât şi aspecte sociale.